marți, ianuarie 27, 2009
Secretul viorilor Stradivarius, descoperit!!!
Specialistii s-au straduit secole de-a randul sa descopere in ce consta secretul rezonantei perfecte a instrumentelor muzicale, unii considerand, de exemplu, viorile fabricate cu multe sute de ani in urma superioare celor contemporane. Multa vreme s-a crezut ca lacurile speciale folosite in tratarea lemnului au dat acea stralucire divina sunetului lor.
Un expert de la Universitatea din Tennessee, specialist in datarea varstei arborilor dupa analiza cercurilor concentrice din tulpina, si un climatolog de la Universitatea Columbia au insa o noua teorie. Ei cred ca lemnul dezvolta proprietati acustice deosebite cand arborii cresc si se dezvolta intr-o indelungata perioada cu ierni lungi si veri reci. Dr. Henri Grissino-Mayer, de la Tennessee, se mira chiar ca nimeni nu s-a gandit pana acum la acest lucru, in opinia sa existand o relatie stransa intre calitatea instrumentului, lemnul copacilor din care a fost facut si clima in care au crescut acei copaci. Clima este cea care determina densitatea lemnului de care depinde calitatea tonala superioara a instrumentului.
Impreuna cu dr. Lloyd Burckle de la Universitatea Columbia, el a sugerat astfel ca “mica era glaciara” care a cuprins Europa de la mijlocul anilor 1400 pana la mijlocul anilor 1800 a incetinit cresterea arborilor si a produs acel soi de molid cu lemnul deosebit de dens din care Antonio Stradivari si alti faimosi lutieri italieni din secolul al 17-lea au faurit minunatele lor viori, a caror sonoritate a ramas pana astazi neegalata. In acea era glaciara au fost atinse cele mai reci temperaturi timp de 70 de ani, intre 1645 si 1715. Stradivari s-a nascut cu un an inainte ca sa inceapa acea perioada si a produs cele mai valoroase dintre instrumentele sale cand aceasta s-a incheiat. A fost ceea ce s-a numit “perioada sa de aur” (1700-1720). Studiind schimbarile de clima globale, Burckle s-a intrebat asupra unei posibile legaturi intre acesti factori.
A fost pusa la punct o cronologie pe 500 de ani - din 1500 pana in prezent - pentru padurile de lemn de zada, molid si pin din cinci tinuturi, din vestul Frantei pana in sudul Germaniei si a descoperit astfel ca a existat o perioada de crestere lenta fara precedent, incepand din 1625 pana in 1720, caracterizata prin trunchiuri de arbori cu inele concentrice compacte si foarte apropiate. De aici se pare ca si-au luat lemnul pentru minunatele lor viori mesterii lutieri din Cremona, conchid cei doi cercetatori.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu